Copilul nostru, o binecuvantare

La vârsta sarcinii de 13 săptămâni, la morfologia de trimestrul 1, medicul ne-a informat că băieţelul pe care urma să îl avem are cheilopalatoschizis bilateral. În acel moment nu ştiam nimic despre ceea ce înseamnă asta şi ce urmează. Ne-am informat, din pacate pe atunci nu existau prea multe informaţii online, în română mai deloc.

Următoarele morfologii au confirmat malformaţia şi din spital de la medic am auzit că ar fi un medic foarte bun în Timişoara, însa la privat. Era vorba de doctorul Emil Urtilă care între timp s-a pensionat. Am discutat cu medicul şi ne-a spus că intervenţiile se vor face la 4 luni şi la 1 an.

Am născut băiatul, malformaţia s-a confirmat exact cum ne spuse medicul, cheilopalatoschizis bilateral. În primele 4 luni, până la operaţie, copilul a fost hrănit cu biberon special de la Medela, cu lapte de sân, scos la pompa. A urmat prima intervenţie, la 4 luni, la buză şi la gingie. După aproximativ o saptămână s-a desprins puţin într-o parte şi a trebuit să reintervenim şi să se repare din nou zona. A fost o perioada dificilă. Alimentarea până la scoaterea firelor, aproximativ o lună după interventie s-a realizat cu seringa, la sfatul medicului. Apoi, următoarele luni au decurs normal, alimentare cu biberon. A acceptat chiar şi suzeta, diversificarea s-a realizat normal chiar dacă palatul era încă deschis.

La vârsta de 1 an s-a realizat operaţia la palat tot la acelasi medic. De acestă dată recuperarea a decurs mai uşor însă tot a mai rămas puţin desprins în zona omuşorului. În următorii ani nu am mai intervenit şi creşterea s-a desfăşurat normal, fără probleme de vreun fel.

Copilul acum are 4 ani. Din păcate, din diverse motive, am tot amânat să reparăm şi în zona omuşorului, deşi este necesar. Iniţial am amânat deoarece am fost însărcinată şi m-am temut ca stresul operaţiei să nu afecteze în vreun fel copilul. Urmează în februarie anul următor să intervenim la palat. De aceasta dată, în contextul pandemiei, am hotărât să mergem pe mâna unui medic care operează aici, local, în Iaşi, de unde suntem: Dr. Ciongradi Iulia. Sperăm să fie bine de această dată.

Ne-am interesat si de ortodont, dar în contextul pandemiei este foarte dificil să obţinem o programare. Probabil va trebui să aşteptăm până în primăvară după care să urmăm şi tratament ortodontic. Mai mentionez că, cel de al doilea copil, o fetiţă, s-a nascut normal, fără malformaţie. Nu am făcut test genetic şi nu ştim dacă este genetic sau nu, pur şi simplu ne-am dorit înca un copil şi am riscat. A fost un drum dificil până aici şi cu siguranţă va mai fi şi de acum încolo, dar copilul nostru este binecuvântarea noastră şi pentru noi este cel mai bun şi mai frumos şi inteligent copil.

 

Povestea noastra, povestea Clarei!

Am aflat că are această malformaţie la 21 de saptămâni de sarcină! Eram fericiţi că vom avea o fată, dupa doi băieţi J, doar că, de ce mi-a fost teamă la băieţi, la ea am uitat complet să întreb medicul ginecolog. Soţul s-a născut cu buza şi gingia despicată, iar mie mi-a fost teamă la primele sarcini să nu moştenească şi băieţii. La ea am fost atât de sigură că, dacă ei nu au avut nimic, nici ea nu va avea. Nu a fost să fie aşa, şi la 21 de săptămâni am primit vestea că la ecograf se vede buza despicată dar nu se ştia de restul.

Am plâns mult, m-am consumat, am mers îndrumată de medic la un specialist în morfologii şi la un specialist genetician, unde am făcut analiza genetica (prin amniocenteză) ca să ştim că nu are şi un alt sindrom…. Au urmat alte griji, dar am primit rezultatul negativ… că totul este bine şi ca în afară de acest cheilognatoschizis nu are nimic. Au urmat apoi documentarea despre ce înseamna şi am descoperit grupul Asociaţiei de Palatoschizis, unde am primit informaţii esenţiale şi am aflat despre  medicii ce operează la noi în ţară. Mi-am făcut alte griji pentru că nu ştiam cât de afectată va fi şi dacă alegerea mea va fi una bună!

Pe 13. 01. 2020 a venit pe lume Clara-Natalia, ce era o frumuseţe, si avea din fericire doar despicatură labială dreapta incompletă (cheiloschizis unilateral). Din recomandari si din ceea ce am citit despre medici am ales să mergem la Timişoara, intervenţia urmând să fie făcută de dr. Paraschivescu Eduard de la Maxilo-facială împreună cu dra. Dr. Stănciulescu Corina. Am ales să îl sun pe d-nul Dr. Paraschivescu pentru o programare la consultaţie, am vorbit, am stabilit data consultaţiei, data operaţiei urmând să fie efectuată la 3 luni ale Clarei si minim 6 kg.

cheiloschizis

Inainte de operatie

Totul a fost în regulă şi eram fericită că am rezolvat, aşa era în capul meu doar că soarta a avut alte planuri cu noi si ne-a lovit pandemia de Covid si astfel s-au închis spitale iar noi a ramas să fim sunaţi şi reprogramaţi. Şi astfel de la 3 luni, când trebuia să facem intervenţia, noi am realizat intervenţia la 9 luni. Menţionez că noi nu am mai ajuns cu ea la control, am mers direct la operaţie, dar am vorbit de atâtea ori la telefon cu ambii medici încât simţeam că îi ştiu de când m-am născut, ambii au fost calzi şi mi-au raspuns la telefon şi mesaje oricât de mult i-am stresat eu.

A venit şi ziua operației unde am trecut înainte de acele ore la izolare pâna ne-au ieşit testele PCR negative, am trecut prin chinul de recoltare analize. Zic chin pentru că se pare că fata noastra nu vroia sa renunţe la nici un strop de sânge şi orice venă prindeau asistentele se spărgea imediat sau nu curgea un strop de sânge  şi mă rugam la Dumnezeu să prinda o vena şi să reziste măcar pentru operaţie, altfel nu ştiu ce ne făceam. Într-un final au reusit si au prins o venă bună, care a rezistat fix seara de dinainte şi în ziua operaţiei, slava cerului. A venit şi momentul intervenţiei, dra dr. a venit şi ne-a văzut înainte de operaţie pentru câteva momente şi mi-a spus la ce oră va fi operaţia şi că după intervenţie vom urca din izolator sus pe secţie. Cu domnul dr. Paraschivescu ne-am întâlnit 10 minute când eram la izolare, a examinat fata şi ne-a spus că totul va fi bine, să nu ne facem griji. Acele 10 minute m-au liniştit şi tot odată am fost uimită că există medic ca dumnealui şi la noi în ţară, la fel şi dra dr Stănciulescu. A urmat momentul de consult al medicului Anestezist,în care m-a întrebat de tot ceea ce este esenţial pentu operaţie din istoricul medical al fetei, din fericire noi am răspuns negativ aproape la tot ce ne-a întrebat, Clara fiind un copil sănătos ce nu a fost răcit niciodată sau alergic la vreun medicament.

Operaţia de cheiloschizis a decurs bine, a durat aproape 2 h, a ieşit trează din blocul operator şi foarte agitată, dar o stare abolut normală, iar pe mine m-au luat împreună cu  ea şi m-au dus sus pe salon, eu nemaiputând să vorbesc cu domnul dr. Paraschivescu sau cu domnişoara dr. Stănciulescu. În lift, în timp ce urcam, m-a asigurat asistenta că va veni imediat la mine să îmi spună cum a decurs totul! Ulterior am aflat că pe domnul dr. îl voi vedea după externare şi că domnisoara dr. se va ocupa de noi pe perioada internării. Perioada internării a fost de 4 zile în care fata a fost gavată şi hrănita prin sondă, ceea ce am realizat ca este un lucru bun, astfel copilul dupa interventie şi-a primit necesarul de hrană şi evident şi tratamentul de postoperator. Evident vena a cedat şi nu au mai reuşit să îi pună alta, dar domnisoara dr. a fost deacord ca ea să îşi primească tratamentul prin sondă spre fericirea mea şi a asistentelor care deja erau speriate de Clara şi de venele ei firave nu pentru că ea ar fi un copil firav, ba din contra!

cheiloschizis

Dupa operatie

Asistentele foarte dragute şi atente cu noi, au fost întotdeauna pentru orice alături de noi, şi m-au asigurat într-una că va arăta foarte bine la final, pentru că ceea ce puteam să văd de sub bandaj mă speria! Ca orice mama, îmi doream să fie bine, să arate bine. A doua seara i-au schimbat acel bandaj de la buză şi am văzut-o şi eu cum arăta cu buza cusută, parcă era alt copil, dar chiar şi aşa umflată şi proaspăt cusuta mi se parea ca arata wow! Uşor nu a fost şi se vedea că are dureri, dar aceasă stare a avut-o doar primele trei zile. În toată această perioadă am fost în contact cu domnişoara dr. prin telefon şi prin medicii asistenți ai dumneaei. Au venit zilnic să vadă fata, iar fizic cu domnişoara dr. m-am văzut imediat după operaţie când a venit în salon şi mi-a spus cum a fost şi ce urmează să facem pentru a fi siguri că totul va fi bine la final (că va fi gavată pe perioada internării, că mi-o va da la sân în ziua externării, că nu va avea voie sa bea şi să mănânce decât cu lingurița sau cu seringa, că trebuie sa o ferim să nu se lovească, să avem grijă să nu bage în gura obiecte dure sau ascuţite). Cu domnul dr. Paraschivescu am vorbit prin mesaj si mi-a spus că de-acum vom ţine legatura cu dra şi ca cu dumnealui nu mai avem de ce să ne vedem. Eu sincer sper să mergem la un control dupa trei sau şase luni ca sămai vorbim şi cu dânsul J .

Astfel au trecut cele patru zile şi ziua externării a venit. Am plecat acasă, urmând să ne întoarcem peste şapte zile să scoatem firele, ceea ce am şi făcut. După scosul firelor de către dra dr. Stănciulescu şi confirmarea acesteia că arată bine intervenţia, ne-am întors acasă cu recomandarea să aplicăm Stratamed trei luni de zile şi să ne auzim după aceste treil uni pentru a vedea dacă venim la control sau nu. Astăzi sunt trei săptămâni şi două zile de la intervenţia Clarei, iar noi suntem fericiţi că am dat peste grupul Asociaţiei pentru Palatoschizis unde am aflat de acesti medici minunaţi.

cheiloschizis

La ceva timp dupa operatie

Despre Spitalul Louis Ţurcanu vă pot spune că este un spital curăţel dar condiţiile ar putea fio îmbunătăţite, inclusiv în ceea ce priveşte lipsa de personal. Iar noi am fost una dintre familile ce au avut norocul să aibă posibilitatea să stea în Casa Fundaţiei Ronald Mcdonald. Aceasta Fundaţie are o casă vizavi de Spitalul Louis Turcanu ce oferă cazare în camere cu baie  proprie parinţilor ce au copii internaţi şi nu numai. Acolo părinții au acces la bucătărie dotată cu tot ce trebuie, inclusiv cu alimente, de unde se pot servi din orice! Recomand părinţilor care optează să meargă la Timişoara să sune la ceasta fundaţie pentru cazare în caz că au nevoie.

 

Experienţa unei mame de bebeluş cu cheilognatoschizis

Băieţelul meu a avut cheilognatoschizis unilateral. Am aflat în trimestul doi de sarcină.

Când am aflat, impactul a fost unul crunt, deoarece nu ştiam ce mă va aştepta, având în vedere că îl cresc singură. Uşor-uşor m-am mobilizat şi m-am interesat cât am putut de mult despre afecţiune.

cheilognatoschizis unilateral

La nastere

La naştere mi s-a părut un copil perfect normal, iniţial îi dădeam lapte matern cu ajutorul pompei manuale şi cu ajutorul cu ajutorul celei automate, folosind un biberon Medela, dar nu ii plăcea foarte mult şi nu prea lua în greutate aşa că am ales să îi dau cu cel de la Avent.

Am umblat prin Italia pentru operaţie de când el avea de abia o lună de viaţă, doar că nu m-au convins foarte mult.

Într-un sfârşit am ales să îl operez la 5 luni la domnul doctor Alexandru Petecariu, de la Galaţi.

De ce l-am ales pe domnul doctor? Pur si simplu un fler având în vedere că nu mai vazusem copii operaţi de dumnealui.

cheilognatoschizis unilateral

Dupa operatie

Din toată experienţa de mai sus cel mai greu a fost impactul cu oamenii din jur şi zilele de dupa operatie.

Cu toate ca simţeam o uşurare, pe de altă parte mă durea suferinţa lui.

Şi să nu mai zic timpul în care el era în operatie deoarece eram singură la Galaţi.

cheilognatoschizis unilateral

La un timp de la operatie

Experienţa unei mame

Am două fete, una de 6 ani și una 1 an și 5 luni. Cea mică s-a născut cu cheilognatopalatoschizis. Am avut o sarcina normală și dorită dar făcând la prima toate analizele și ecografiile necesare, la cea mica am considerat că nu e necesar să fac și ecograful 5d iar doamna ginecolog care îmi urmarea sarcina a spus ca e ok la toate ecografiile lunare. Am aflat în momentul nașterii diagnosticul.

cheilognatopalatoschizis bilateral

La nastere

Un soc total, am plâns o luna, zi de zi întrebându-mă cu ce am greșit? Unde am greșit? Spunând ca eu sunt vinovată. Îi spuneam încontinuu „Ce ți-am făcut? Iartă-mă”. Nu am putut-o alăpta dar încă din spital am căutat pe net tot felul de informații și am găsit un filmuleț cu biberoane speciale. Am comandat Medela și asa am plecat din spital mai repede (și-au dat seama că fac tot posibilul pentru a reuși să o alăptez). Am stat doar 4 zile. Integrarea în familie a fost mai ușoară decât mă aşteptam. Am fost după o săptămâna de la naștere la un medic recomandat în apropiere pentru controale amănunţite (din fericire nu a avut și alte probleme).

După o lună am aflat despre grupul de facebook al Asociaţiei pentru Palatoschizis, un grup minunat cu oameni disponibili și foarte drăguți. Am citit în două zile toate postările și am decis să mergem la domnul doctor Radu Spătaru. De ce? Pentru că are experienţă, lucrează cu o echipă profesionistă, avea cele mai bune recenzii și pentru că aşa mi-a spus inima. Am fost la control la 6 săptămâni şi la 4 luni și urma să o operăm la 6 luni dar…

A făcut bronşiolită şi ne-a amânat pentru o lună, apoi cu o săptămână înainte de operație a făcut roşu în gât (un noroc chior). Eram disperați (dar noi nu știam că nu e atât de grav că s-a întâmplat aşa, credeam că e o tragedie). La 8 luni i-a operat palatul posterior. După operație am stat la ATI de la 15:00 la 20:00, apoi în salon. În primele ore a mâncat mai puțin, apoi în 24 de ore de la operație mânca normal doar că foloseam seringa. La o lună și jumătate am trecut la biberon normal.

cheilognatopalatoschizis bilateral

Dupa operatia la palatul moale

Apoi a venit pandemia și iar patru luni de așteptare. De ziua ei (1 an) ne-au internat. Am stat în izolare până a ieșit testul Covid și apoi a început iar aceeași teroare doar că mi s-a părut mai greu ca la palat. După operație, chiar la o zi, s-a lovit (a dat cu buza de fierul de la pat). Atunci începea să meargă și nu stătea un minut. Își muşca de surplusul de sub buza pana ii curgea sânge. Ajungând după două săptămâni de stat în spital, acasă, a dat cu buza în faţa soțului (iar stres). De fiecare dată acolo se lovea și acum nu se lovește în alta parte doar la buză.

Cu alimentația a fost ceva mai ușor, tot cu seringa. Lichidele au fost mereu o problema (în lapte îi pun cereale) iar apa, cu răbdare, o bea singura din biberon. Spune “mama” de înainte de operații. Acum spune: “na”, “alo” pe nas şi “mama”, “la la” şi câteva sunete – normal, la 1 an și 5 luni.

Dupa operatia la buza

Dupa operatia la buza

Avem programare la 6 luni de la operație la control și așteptăm următoarele intervenţii (sper să nu fie multe). A făcut otită seroasă nefiind răcită (ne-am dat seama că bagă degetul în ureche și a făcut febra). Am mers la ORL și i s-a dat antibiotic și așteptăm să ajungem la domnul dr. Borangiu.

Va mulțumesc tuturor din grup, sunteți minunați!

Cheilognatopalatoschizis – o călătorie către descoperirea identităţii

Mă numesc Bîzgan Emanuel, am 20 ani și am fost diagnosticat cu malformația cheilognatopalatoschizis. După o călătorie cu pregătiri, gânduri, scenarii, asteptări și frici, am decis să scriu povestea mea cu malformația cheilognatopalatoschizis.

Scopul meu, drag cititor, este să te fac să înțelegi că această malformație nu este un blestem, ci mai degrabă o binecuvantare.

Așadar :

Asteptând minunea

Într-o primăvară a inimilor ce asteptau să vină pe lume un copilaș, în data de 23.11.2000 se năștea într-un chip nevinovat un băiețel, ce avea să se numească Emanuel. Din acea clipă, începu povestea vieții mele, o poveste aparent tristă, dar dovedită a fi fericită, cu un final fericit.

Nu voi putea înțelege niciodată sentimentele unei mame, văzându-și propria creație defectă, dar de un lucru sunt sigur: creația a fost primită cu multă căldură și bucurie într-o lume degradată, în care societatea te caracterizează pentru cum arăți și nu pentru ceea ce ești.

Diagnosticul a fost pus: malformație congenitală caracterizată printr-o despicatură bilaterală a buzei superioare, a proceselor alveolare și a palatului, fapt pentru care aveam un aspect respingător.

cheiloscizis bilateral

Drumul spre supraviețuire a început cu multă durere şi stres pentru părinți. Ajuns la vârsta de 8 luni, am pornit spre Galați unde a fost aplicată prima intervenție chirurgicală pentru malformația cheilognatopalatoschizis, la nivelul buzei, de către medicul Doctor Fabio Abenavoli, venit atunci în România cu organizația “Operation Smile”. Operația s-a dovedit a fi un mare success astfel încât speranța care odată a fost ruinată, începea din nou să prindă contur. Deodată nu mai eram băiatul acela care, privindu-l, trebuia să-ți faci cruce și parcă de fiecare dată simțeai să spui un “ahh…”.

operatie cheiloschizis

Din spusele părinților, am fost cel mai scumpel și drăgălaș băiețel. Eram blonduț cu ochi căprui, și în ciuda cicatricilor lăsate în urma operației, toată lumea îmi arăta afecțiune. Eram pupat și luat în brațe de fiecare dată și niciodată nu scăpam.

Operațiile începeau să curgă, astfel copilăria mea a fost marcată de multe “excursii” spre București, Galaţi și Cluj. Gândul că trebuia să merg din nou la operație era copleșitor. Drumurile lungi cu trenul sau cu autocarul nu se mai terminau. Parcă mergeam într-un neant veșnic. Așteptarea dimineții în gările din Galați și Cluj era obositoare și anevoioasă, dar, în ciuda acestor greutăți, părinții mei transformau fiecare timp petrecut la operație într-o excursie de neuitat și asta mă ajuta foarte mult. Am avut ocazia să vizitez multe locuri frumoase, precum: Palatul Parlamentului, muzee de tot felul și multe altele. Plimbatul prin parcul Chișmigiu și Herăstrău sau plimbarile cu metroul și mâncatul la Mc.Donald mă fascinau.

La școală m-am integrat foarte bine, eram cunoscut sub numele de magicianul clasei. Toți erau fascinați de superputerea mea de a scoate apa pe nas și asta din cauza orificiului deschis din cerul gurii. Era foarte amuzant, toți încercau să facă aşa ca mine, dar niciunul nu reușea. Eram bucuros pentru ceea ce sunt și copiii mă acceptau, chiar și cu micile imperfecțiuni pe care le aveam la buză și la vorbire.

drumuri operatii

Adolescența între traumă și fericire

 

Însă copilăria a trecut și a venit o parte mai complexă a vieții, numită adolescență. Eram fericit și aveam o mulțime de prieteni. La șah eram cel mai bun și desigur, fotbalul era punctul meu forte. Devenisem liderul comunității din care făceam parte și liderul clasei. Eram mereu în centrul atenției datorită originalității de care dădeam dovadă. Apoi am debutat timid și plin de îndoieli în povestea liceului, dar am devenit cunoscut și apreciat între prieteni și profesori. Reușeam să mă țin în topul celor mai buni din clasă și desigur, ca orice copil normal, am întâmpinat probleme cu matematica, dar, într-un final, am reușit să-i descopăr sensul. Afecțiunea din partea fetelor era nelipsită și se manifesta sub diferite forme precum atenție, prietenie și iubire necondiționată.

În ciuda faptului că aspectul meu fizic era vrednic, vorbirea mea era o mare problemă, și asta din cauza despicăturii vălului palatin. Am trăit multe momente rușinoase în trecutul meu din cauza vorbirii mele defecte. Acest jug nu-mi dădea deloc pace, își făcea simțită prezența oriunde mergeam, era cu mine și în mine. Devenise unica mea problemă majoră pe care o aveam de suferit. Eram în stare să fac orice numai să scap de povară.

Multe dintre momentele mele rușinoase pe care le-am avut, au fost la școală. Țin minte odată, când profesoara de psihologie m-a pus să-i citesc referatul pe care l-am scris. Entuziasmat fiind de propria-mi gândire, am inceput să citesc. Deodată mă opri spunându-mi că nu ințelege nimic din ce spun. Un alt moment rușinos a fost când stăteam în fața unor medici încercand din greu să le spun cum mă numesc, dar în zadar pentru că nu înțelegeau nimic. Mereu eram pus față în față cu veșnicele întrebări : “cum?”, “ce?”, “de ce vorbești așa ?” sau veșnica afirmație: ”N-am înțeles, mai zi odată!”. Momentele acestea erau groaznice. Eram lovit în orgoliul și în neputința mea, simțeam un gol în suflet, mă simţeam incomplet și fără sens în viață.

Eram îngrijorat de prezent și de viitor. Mintea mea era bulversată de multe frici și de îndoieli și, desigur,  de nelipsita întrebare ”De ce tocmai eu?“.

O renaștere spirituală

 

Dar timpul a trecut și, după toate aceste încercări, iată-mă ajuns la maturitate. În acea perioadă s-a întâmplat un lucru nemaipomenit: am întâlnit persoana care a fost lângă mine în tot acest timp. L-am întalnit pe acela care m-a țesut în pântecele mamei mele. El m-a creat cu cheilognatopalatoschizis, El a știut că  voi avea de suferit, datorită Lui am trecut prin toate aceste greutăți și nu pot face altceva decât să-i mulțumesc și să-i fiu recunoscător. Perioada maturității a fost amprentată într-o singură persoană: Dumnezeu.

Apoi, am ajuns la o altă statură a maturității: maturitatea spirituală.Viața mea începea să capete culoare, întrebările mele găseau răspuns, deodată golul din suflet începea să fie umplut. Întalnirea cu El mi-a dat un alt standard de valori, acum totul avea sens, faptul că sunt născut cu această malformație mă face special, original. Încercările pe care le-am avut nu făceau altceva decât să-mi modeleze caracterul, produsul final fiind un caracter integru de luptător și de învingător.

El a văzut mai dinainte vrednicia mea pentru această “povară” de aceea mi-a dat-o mie, pentru că prin mine, oamenii să poată fi încurajați și schimbați, așa cum am fost și eu. Cum să nu fiu fericit știind că am fost ales pentru această viață de luptător care îmi dă șansa să zâmbesc unui cer albastru, înţelegându-mi menirea?! Există două categorii de oameni în lume: luptătorii și ceilalți. Fii un luptător!

Cât despre viața mea actuală, mă declar un copil fericit care și-a  găsit viitorul în domeniul ingineriei electrice. Următorii pași pentru mine sunt finalizarea celor două operații pe care trebuie să le mai am, adăugându-le în palmaresul meu de luptător. Acesta conține următoarele 9 operații:

  • 07.2001 – Operațiunea Smile – Galați – Cheiloplastie de corecție a cheiloschizisului ;
  • 09.2002 – Operațiunea Smile – Galați – Reparare primară de palat ;
  • 07.2007 – Spitalul Clinic Sf.Maria – București – Otită seroasă cronică bilaterală ;
  • 06.2014 – Spitalul Clinic Oro-Maxilo-Facială – București – Plastia palatului ;
  • 11.2014 – Spitalul Clinic Oro-Maxilo-Facială – București – Plastia cicatricei labiale ;
  • 03.2015 – Spitalul Clinic Oro-Maxilo-Facială – București – Închiderea fistulei reziduale palatinale și gingiva-periosto-plastia bilaterală la nivelul crestei alveolare ;
  • 05.2017 – Chirurgie Orală și Maxilo-Facială – Cluj Napoca – Recoltare grefă osoasă din creasta iliacă, închiderea soluțiilor de continuitate de la nivelul procesului alveolar superior, reconstrucția partială a maxilarului ;
  • 05.2018 – Chirurgie Orală și Maxilo-Facială – Cluj-Napoca – suprimare material de osteosinteza 4 șuruburi, odontectomie, regularizare creastă maxilară și mandibulară ;
  • 01.2019 – Chirurgie Orală și Maxilo-Facială – Cluj-Napoca – despicătură bilaterală completă operată.

Chiar și astăzi, efectul anesteziilor generale pe care le-am avut încă își face simțită prezența. Din când în când,  mai simt acel miros de operație, sau aud acea voce autoritară, devenită pentru mine ecoul suprem care încearcă necurmat să mă trezească din anestezia vieții, spunându-mi: ”trezește-te, totul a fost doar un vis!”

În final, faptul că poti vedea cerul, faptul că poți auzi păsările cântând, că poți simți natura care a fost creată pentru tine nu te face altceva decât să fii un caz fericit, mai ales când știi că malformația cheilognatopalatoschizis este sută la sută recuperabilă. Nu mai căuta dreptatea într-o lume nedreaptă, și nu uita: stelele nu pot străluci fără întuneric. Dacă vrei să fii fericit, pur si simplu fii!

 

 “Odată ce ai înțeles speranța,totul este posibil.”  (Cristopher Reeve).

 

Mă numesc Bîzgan Emanuel și aceasta este povestea identității mele.